Caută o compunere în lista de compuneri.
Loading

Compunere cu titlul - Autoportret la oglindă

O compunere în care un copil îşi face autoportretul în timp ce se priveşte în oglindă.

Din oglinda curată precum cristalul îmi zâmbeşte un copil blond cu ochi albaştri. Nici înalt nici scund, copilul acesta este vesel şi vioi. Chiar şi în faţa oglinzii nu are stare: se strâmbă şi sare de pe un picior pe altul, semne ale unei nerăbdări copilăreşti. Pielea albă a obrajilor şi câţiva pistrui pe nas, creionează un băiat gingaş, cu trăsături fine. În faţa ochişorilor albaştri, încadraţi de nişte sprâncene lungi, stă o pereche de ochelari cu rame metalice. Din spatelor acestora, albastrul ochilor scrutează fără încetare oglinda din faţa lui, din dorinţa de a cuprinde cu privirea fiecare mişcare care se reflectă. Aşezaţi pe nasul drept, ochelarii se potrivesc perfect cu ovalul frumos al feţei. Buzele mici, colorate într-un roşu deschis, au colţurile îndreptate în sus. Acest fapt trădează predispoziţia băiatului spre optimism, pozitivism şi încredere de sine. Atunci când zâmbeşte, nişte dinţi albi completează profilul sănătos al celui care se oglindeşte în bucata de sticlă. Părul deschis la culoare al copilului, lipsit de orice ondulaţie, este frumos pieptănat, de parcă ar intenţiona din clipă în clipă să fie subiectul unei fotografii. Privite în ansamblu, aceste trăsături fizice conturează un băiat de 12 ani, puţin timid, dar cu o mare dorinţă de a se bucura de viaţa fericită pe care o are. Dacă nu aţi ghicit până acum, copilul acesta sunt eu! Iar cele de mai sus alcătuiesc autoprotretul meu.

Compunere - Un text despre jucăria mea

Compunere - un scurt text începând de la cuvântul jucăria.

Jucăria mă priveşte de pe etajeră, dintre cărţi. E tristă. De ceva vreme nu m-am jucat cu ea. Am primit-o acum trei ani din partea părinţilor mei. Deşi mi-a plăcut foarte mult şi m-am jucat de multe ori cu ea, acum nu mai am timp de ea. Atunci când am primit jucăria eram mic, iar principala mea preocupare era să mă joc. De când sunt elev, principala mea preocupare este şcoala. Trebuie să învăţ, să citesc şi să scriu. Activităţile şcolare îmi ocupă mare parte din timp. În timpul liber prefer să citesc o carte sau să practic un sport.

Cred a venit timpul să ofer jucăria unui copil mai mic care să se bucure de ea. Ştiu că va fi tristă, deoarece s-a obişnuit cu mine, dar cred că-i va fi mai bine cu cineva care are timp să se joace cu ea.

Compunere - Importanţa plantării unui brăduţ

O compunere despre plantarea brăduţilor.

Plantarea unui brăduţ este un gest frumos şi util tuturor oamenilor. Un brăduţ după ce creşte înfrumuseţează natura, dar mai ales oferă oamenilor oxigen. Fără oxigenul copacilor şi al brazilor, oamenii nu ar putea trăi şi ar muri. Dacă fiecare copil ar planta câte un brăduţ, natura ar fi mult mai verde şi mai bogată. Dacă sunt plantaţi acolo unde există alunecări de pământ, brăduţii vor fixa solul şi vor fi o protecţie pentru oamenii care trăiesc în acea zonă. Atunci când vor creşte brăduţii vor da oamenilor lemnul necesar pentru foc, dar şi pentru prelucrarea unor produse. Copiii şi oamenii ar trebui să iubească brăduţii, să-i îngrijească, să nu-i rupă şi să-i ude când sunt mici. Fără brăduţii cu frunzele mereu verzi, natura ar fi mai tristă.

Compunere - Dialog scurt între doi elevi

Compunere sub forma unor propoziţii linie de dialog. Dialogul este scurt şi simplu, format din 6 rânduri şi este util unor elevi de clasa a II-a şi a III-a.

- Salut Ionel! Vii astăzi la mine să ne jucăm? Am un joc nou, foarte frumos.
- Salut Vasile! Aş vrea să vin, dar mai întâi trebuie să-l ajut pe tata. Imediat ce termin vin negreşit la tine. Dar despre ce joc vorbeşti? M-ai făcut curios.
- Am un joc mare LEGO, format din peste 300 de piese! Este vorba despre un avion.
- Uau! Ce frumos! Voi face tot posibilul să vin. Vreau să te ajut să construieşti avionul.
- Bine Ionel. Nu încep construcţia până nu vii şi tu. Ne vedem mai târziu.
- Da, ne vedem mai târziu.

Compunere cu titul Ghiocei pentru mama

O scurtă compunere despre un copil care îi oferă mamei un buchet de ghiocei, ca simbol al primăverii.

Pe drumul meu spre casă am zărit o bătrână care stătea la colţ de stradă cu nişte flori albe în mână. De cum m-a zărit, femeie mi-a întins cu o mână tremurândă un bucheţel de flori. După ce am ajuns în dreptul ei, am zărit florile mici şi gingaşe pe care mi le întindea. Erau cei mai frumoşi ghiocei pe care-i văzusem vreodată....citește continuarea compunerii pe Compuneri despre primăvară

Dialog între 2 animale câine şi pisică

Compunere cu dialog între două animale; un dialog între un căţel şi o pisică.

În curtea mare a casei, două animale se joacă nestingherite. Deşi ar trebui să fie duşmani de moarte, pisica Pisi şi căţelul Grivei se înţeleg de minune, ba chiar mai mult discută unul cu altul.

- Pisi, de când nu ai mai ieşit tu din curtea casei? Nu ţi-e dor să hoinăreşti pe străzi?
- Păi... să fiu sinceră eu nu am ieşit niciodată din curtea asta. Deci nu prea ştiu cum e pe străzi. Tu ai fost vreodată?
- Da! Înainte să mă aducă stăpânul acasă, câteva luni am bântuit pe străzi. Eram liber să fac ce vreau eu... Ce vremuri! spuse Grivei oftând.
- Grivei, să înţeleg că eşti supărat pe stăpân că te-a adus acasă? îl întrebă curioasă pisica.
- Nu! Nu am cum să fiu supărat pe el! Din contră, am să-i fiu recunoscător toată viaţa. M-a adunat de pe străzi, m-a îngrijit, mi-a dat să mănânc... mi-a asigurat un cămin plin de dragoste. Ştii, viaţa de câine nu e uşoară pe străzile unui oraş. E foarte greu să găseşti mâncare.
- Şi atunci de ce eşti trist? spuse pisica, dorind să afle mai multe.
- Mi-e dor să pot umbla pe străzile oraşului, să văd oamenii plimbându-se, să văd luminiţele oraşului. Dacă ai ştii ce frumos este oraşul noaptea. Cred că ţi-ar plăcea, zise căţelul privind la soarele care stătea să apună.
- Adevărul este că aşa cum povesteşti mi-ar face plăcere să ies din casă. Dar tu ştii Grivei, noi pisicile preferăm să stăm tolănite şi să dormităm. Şi eu, precum celelalte pisici, sunt cam leneşă.
- Da! Eşti leneşă cât încape, spuse zâmbind căţelul. Dacă ar fi după tine ai dormi zi şi noapte, adăugă Grivei şi botul i se lumină de un zâmbet larg.
- Ei lasă că nici cu tine nu mi-e ruşină, îl tachină Pisi. În ultimele zile nu ai mai ieşit din cuşca ta! De ce?
- Hmm. Să-ţi spun sau să nu-ţi spun .... cântări cu glas tare Grivei.
- Haide nu te mai codi, spune-mi. Şi pisica se aşeză mai aproape de căţel pentru a auzi confesiunea.
- Am ascuns un os în faţa cuştii şi îl păzesc, şopti Grivei. Da te rog să nu mai spui la nimeni, da? spuse pe un ton grav căţelul.
- Şi cui crezi tu că i-aş putea spune eu? Stăpânului? Crezi că ar vrea el să-ţi ia osul? spuse pisica străduindu-se să nu pufnească în râs.
- Da. Probabil ai dreptate, am devenit paranoic. Cred că este efectul statului între gardurile acestei curţi, îşi aminti căţelul de unde plecase discuţia. Oare cum aş putea eu să-i spun stăpânului să mă scoată la plimbare?!
- Eu ştiu un singur lucru, spuse pisica cu o mutră superioară. Când vreau ceva, miaun şi nu mă opresc până ce nu primesc ce vreau, rosti pisica pe acelaşi ton mândru.
- Şi ce propui? spuse câinele nelămurit. Vrei să miaun şi eu? adăugă el mirat.
- Nu mototolule! Ai putea să latri şi izbucni într-un râs sănătos.
- Da ai dreptate, ce inteligentă eşti Pisi, mormăi şi căţelul. După care se puse şi el pe râs. Totuşi dăcă nu mă ascultă după ce latru, mă înveţi să miaun? Şi au început să râdă din nou, fiecare în felul lui.

Compunere - Întoarcerea rândunelelor în anotimpul primăvara

O compunere despre anotimpul primăvara, anotimpul în care rândunelele se întorc acasă din pribegia prin țările calde.

Primăvara s-a întors pe meleagurile noastre. Odată cu ea, stoluri întregi de păsări zboară aproape de cer spre locurile în care aveau cuiburi anul trecut. Printre ele şi o mulţime de rândunele săgetează neobosite cerul. Din înaltul cerului ochesc locurile natale şi se îndreaptă cu o viteză ameţitoare spre pământ....citește continuarea compunerii pe Compuneri despre primăvară

Cum îmi petrec timpul liber iarna

O compunere despre timpul liber, activităţi în timpul iernii.

Imediat ce ajung acasă de la şcoală, prima mea grijă este să-mi fac lecţiile şi să să învăţ pentru a doua zi, iar apoi să-mi fac ghiozdanul. Cu o astfel de organizare zinică, mereu îmi rămâne timp berechet pentru a mă bucura de timpul meu liber.

Iarna cel mai mult îmi place să merg la săniuş sau cu patinele. Pe dealul din apropierea casei mele, an de an, copiii fac coadă la derdeluşul ce se formează. Eu sunt nelipsit de la această activitate. Am o sanie foarte rapidă, care alunecă foarte uşor pe orice tip de zăpadă, motiv pentru care sunt o mică vedetă de fiecare dată când ajung pe derdeluş.

La câteva străzi distanţă de casa mea, iarnă de iarnă, este deschis, pe întreg sezonul, un patinuar în aer liber. El este bucuria copiilor din cartier. Aproape în fiecare zi ne strângem zeci de copii şi patinăm cât ne ţin puterile. Deoarece am patinat foarte multe ore, am ajuns să fiu foarte priceput în acest sport. Dacă ar exista în oraş un club de hochei pe gheaţă, aş fi primul care s-ar înscrie şi ar practica un astfel de sport.

Atunci când timpul îmi permite, îmi face foarte mare plăcere să ies din casă şi să fac poze. Am un aparat foto destul de performat, primit de ziua mea din partea părinţilor, aparat cu care reuşesc să fac nişte poze grozave. În această iarnă nu am reuşit să imortalizeze prea mult din peisajul înzăpezit, dar timpul nu este pierdut, deoarece zăpada nu va trece atât de uşor în această iarnă. În zilele ce vor urma voi încerca să prind în câteva imagini săniuşul copiilor, dar şi patinuarul plin de copii veseli.

După ce mă întorc de afară, obosit de joaca în zăpadă, de multe ori deschid o carte şi citesc. Autorul meu preferat este Jules Verne. Am citi mai multe cărţi scrise de el, dar mai sunt încă titluri pe care nu am apucat să le citesc. Cu siguranţă următoarea pe listă este "20.000 de leghe sub mări", carte despre care am auzit doar lucruri bune.

Iată câteva din activităţile mele, pe care la practic iarna, în timpul meu liber.

Compunere - O întâmplare iarna

Compunere despre o întâmplare iarna. O bătrână căzută în zăpadă este ajutată de trei elevi.

Întreaga dimineaţă fulgi mari de zăpadă au cernut din cer. Zăpada căzută cu nemiluita s-a depus într-un strat gros pe copaci, maşini, dar mai ales pe stradă. Un grup de trei copii zgomotoşi profitau de terminarea orelor şi se bucurau de zăpada aflată din belşug în natură. Au ieşit pe poarta şcolii, vociferând şi făcând bulgări de zăpadă.

Chiar în acel moment, o bătrână se chinuia să-şi facă loc prin zăpada ce era aşternută pe stradă. Cu bastonul într-o mână şi cu o plasă voluminoasă în cealaltă, făcea paşi mici de parcă ar fi măsurat strada cu pasul. După câţiva metri, aproape de grupul de elevi, a alunecat pe zăpada proaspăt depusă pe caldarâm şi a căzut cu o bufnitără.

Uimiţi de cele ce se petreceau în faţa ochilor lor, copiii s-au oprit pe loc din zbenguiala lor. Imediat s-au îndreptat cu toţii spre bătrâna întinsă în zăpada care nu dădea niciun semn de viaţă. În timp ce o întrebau dacă a păţit ceva şi dacă este în regulă, doi dintre au apucat-o de câte o mână şi au ridicat-o cu grijă în picioare. Al treilea elev a apucat voiniceşte sacoşa mare şi grea a bătrânei. Apoi au întrebat-o politicos dacă o pot însoţi până aproape de casa dânsei. Bătrâna le-a spus că stă la o stradă distanţă şi ca i-ar prinde foarte bine ajutorul copiilor.

Fără să stea pe gânduri, elevii au pornit la drum şi s-au asigurat că bătrâna a ajuns la locuinţa sa cu bine. La despărţire, bătrâna i-a binecuvântat şi le-a mulţumit celor trei copii, spunându-le că i-ar fi plăcut şi ei să aibă aşa nepoţi destoinici. Bucuroşi că au făcut o faptă bună, copiii s-au îndreptat spre caselor lor, hotărâţi să povestească părinţilor întâmplarea prin care au trecut.

Compunere - Sosirea primăverii

O compunere despre sosirea primăverii (ghiocei, copaci înmuguriţi, firişoare de iarbă, păsări, activităţile oamenilor, jocurile copiilor)

Luna martie, luna lui mărţişor, este aici. Odată cu ea primăvara îşi face loc în calendar şi alungă cu un potop de raze strălucitoare frigul greu al iernii şi ultimele pete albicioase de zăpadă. Pământul umed de după topirea zăpezilor ajută ghioceii mici şi plăpânzi să iasă la lumină. Soarele, cu a sa lumină aurie, scaldă cu fascicole luminoase căpşorul gingaş al ghioceilor, transformându-i în clopoţei de argint....citește continuarea compunerii pe Compuneri despre primăvară

Compunere - Descrierea unei vizite în Târgu Jiu

Compunerea este o descriere în urma unei excursii în oraşul Târgu Jiu, de numele căruia se leagă mari nume din istoria şi cultura României, precum Constantin Brâncuşi, Tudor Vladimirescu şi Ecaterina Teodoroiu.

Zilele trecute împreună cu clasa mea am fost într-o vizită în frumosul oraş din Oltenia, Târgu Jiu. Situat pe malurile râului Jiu, oraşul este un important centru istoric şi cultural pe harta României. În urma vizitei efectuate la muzeele din localitate, am aflat că mai multe figuri reprezentative ale istoriei - precum Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu şi Tudor Vladimirescu - au lăsat până astăzi o amprentă vizibilă asupra oraşului.
Poarta Sărutului din Parcul Central

Totodată am aflat că cea mai importantă personalitate care a influenţat cultura oraşului este Constantin Brâncuşi. Marele sculptor român şi-a lăsat o parte din moştenirea sa artistică în Parcul Central din oraşul Târgu Jiu. Am avut şansa, cu ocazia acestei vizite, să admirăm trei din renumitele opere artistice ale marelui artist român: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. Cel mai mult m-a impresionat poarta sărutului prin masivitatea sa, dar şi prin atenţia şi perfecţiunea cu care a fost realizată. După ce am admirat îndelung renumitele sculpturi, am făcut o serie de poze acestor obiective, iar apoi ne-am fotografiat cu colegii sub poarta masivă şi ne-am pus câte o dorinţă. Sper să şi îndeplinească!
Casa Memorială "Ecaterina Teodoroiu"

Din parc ne-am dus să vizităm Muzeul de Artă şi Muzeul de Istorie Alexandru Ştefulescu. Situat nu departe de Parcul Central, Muzeul de Artă găzduieşte o serie de fotografii legate de viaţa lui Constantin Brâncuşi: atelierul său din Paris, dar şi mai multe imagini cu operele sculptorului, care nu sunt expuse în România. La Muzeul de Istorie, considerat a fi unul din cele mai vechi mezee din ţară, am admirat o frumoasă colecţie de costume populare din zona Olteniei.

După ce am văzut exponatele din din cele două muzee, ne-am îndreptat spre casa memorială a eroinei Primului Război Mondial, Ecaterian Teodoroiu. În interiorul casei memoriale am aflat cu mândrie despre faptele de eroism ale celei supranumite "eroina de la Jiu".

Ne-am continuat vizita mergând spre Târgu Cărbuneşti, pentru a ajunge în Comuna Vladimir, situată la aproximativ 50 km de Târgu Jiu.

Casa Memorială "Tudor Vladimirescu"
Aici am vizitat casa în care s-a născut Tudor Vladimirescu, de numele căruia se leagă un capitol important din istoria României şi anume Revoluţia din 1821. Casa micuţă ţărănească, formată din două cămăruţe cu un pridvor de lemn, ne-a descris prin documentele şi obiectele din interior lumea în care s-a născut şi a deprins idealurile naţionale revoluţionarul român.

Toţi elevii clasei mele au fost încântaţi de vizita în Târgu Jiu. Împreună cu descoperirea oraşului Coloanei Infinitului, am descoperit şi o importantă pagină din istoria şi cultura României.

Compunere Învăţătoarea mea - portret

Compunere despre învăţătoarea mea. Portretul este întocmit precum descrierea învăţătorului din Domnu' Trandafir.
Doamna noastră învăţătoare, Popescu, este o persoană calmă şi blândă precum o mamă iubitoare. Încă din clasa întâi, doamna învăţătoare a fost alături de noi şi ne-a călăuzit paşii în viaţa de şcolar. Deşi nu este rea, ea este o persoană severă atunci când vine vorba de lecţiile pe care trebuie să ni le facem. Cu toate acestea niciodată nu ne-a certat pe nedrept, iar calificative pe care ni le pune doamna sunt întotdeauna cele corecte.

Toţi copiii din clasă o îndrăgesc pe doamna Popescu. Ea este şi o femeie frumoasă. Înaltă, cu părul lung şi negru, îmbrăcată tot timpul îngrijit şi elegant, doamna noastră învăţătoare este cea mai apreciată învăţătoare din întreaga şcoală. Chiar şi elevii din celelalte clase o respectă şi o îndrăgesc foarte mult.

Doamna noastră învăţătoare este şi o persoană sensibilă. Nu de puţine ori ne-a vorbit despre modul în care trebuie să ne comportăm cu părinţii noştri: să-i iubim, să-i ascultăm şi încă din copilărie să încercăm să-i menajăm, dar mai ales să-i ajutăm după puterile noastre. De fiecare dată când ne vorbeşte despre părinţi,  îi mijeşte în colţul ochilor câte o lacrimă. Îşi alungă tristeţea imediat, după care continuă ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Deoarece o iubesc şi o respect foarte mult pe doamna învăţătoare, eu o privesc pe dânsa ca pe a doua mea mamă.

Compunere - Vestitorii primăverii

O compunere despre vestitorii primăverii - păsările, care se întorc din ţările calde.
Stoluri întregi se văd la orizontul senin al cerului de un albastru pur. Păsărelele care aparţin acestor pământuri se întorc spre tărâmurile natale. După ce au fost în pribegie, pe meleaguri străine, prin ţări pline de soare, acum că primăvara a sosit, se întorc acasă....citește continuarea compunerii pe Compuneri despre primăvară

Compunere Învăţătorul meu - portret

Compunere despre învăţătorul meu. Portretul este întocmit precum descrierea învăţătorului din Domnu' Trandafir.

Pe domnul nostru învăţător îl cheamă Ionesu. El este de înălţime medie, trecut de prima tinereţe, dar cu părul uşor grizonat. De puţine ori l-am văzut încruntat. De cele mai multe ori zâmbeşte, dar cu toate acestea ştie să impună respect în faţa mea şi a colegilor mei de clasă.

La toate orele şi materiile el obişnuieşte să predea plin de entuziasm. Dar poate cel mai emoţionant şi plin de pasiune este la ora de limba română. El are o sensibilitate aparte faţă de România, precum şi un mod special de a vorbi despre limba română. Îmi aduc aminte de o lecţie în care ne-a recitat poezia Limba noastră, scrisă de Alexei Mateevici. Încă de la primele primele două versuri Limba noastră-i o comoară/În adîncuri înfundată, învăţătorul nostru a devenit foarte serios. Şi a continuat aşa până la finalul poeziei. Apoi ne-a explicat că limba română trebuie iubită, respectată şi mai ales că e important să nu uităm să vorbim limba română, indiferent de colţul de lume în care ne vom stabili.

Domnul nostru învăţător ne învaţă în fiecare zi cum să ne comportăm la şcoală cu profesorii şi colegii, iar acasă cu familia. Insistă de multe ori pe acest aspect, deoarece, spune el, aşa cum se formează un elev în primii ani de şcoală, aşa va fi toată viaţa.

Eu cred că învăţătorul nostru este cel mai bun învăţător din lume. Îmi pare nespus de rău că anul acesta este ultimul an în care ne va fi dascăl. Chiar dacă la anul voi fi în clasa a 5-a, voi continua să-l vizite cât pot de des pe învăţătorul Ionescu.

Compunere despre mărţişor

Primăvara are ca simbol mărțișorul, dar ce semnifică acest mărțișor? Citește compunerea de mai jos pentru a înțelege ce înseamnă mărţişorul și care este legătura cu anotimpul primăvara.

Luna martie este cunoscută şi sub numele de Mărţişor. În primele zile ale acestei frumoase luni, băieţii şi bărbaţii oferă fetelor, femeilor şi mamelor mici podoabe. Prin simbolul mărţişorului oamenii celebrează şi se bucură de venirea primăverii. Totodată dăruirea mărţişorului unei persoane dragi este un semn de preţuire şi iubire. Legate cu un fir împletit în două culori, roşu cu alb, mărţişoarele se aşază la piept sau la reverul hainelor....citește continuarea compunerii pe Compuneri despre primăvară

Compunere descrierea unei nopţi de iarnă

Compunere - Descrierea unei nopţi de iarnă
Noaptea de iarnă este cel mai neprietenos lucru posibil. Temparaturile foarte mici fac din orice plimbare în noapte o activitate imposibilă. Încremenirea naturii se transferă încetul cu încetul asupra oricărui om, care îndrăzneşte să iasă din casă. Oricât de înfofolit ar fi omul acela, gerul năpraznic pătrunde prin cea mai mică deschizătură a hainelor şi pune stăpânire pe el, asemenea unui duh necurat.

Singurul care se află în elementul său în nopţile de iarnă este crivăţul. Fără nicio mustrare de conştiinţă, crivăţul îşi aruncă răsuflarea turbată şi friguroasă asupra naturii. Nimic nu-i scapă! Copaci, vegetaţie, râuri, pâraie toate cad pradă îngheţului său din care-şi vor reveni cu greu. Nici animalele nu sunt ferite de atingerea sa nefastă. În încercarea de a scăpa de contactul cu temperaturile scăzute, animalele se cuibăresc cât mai adânc în măruntaiele pământului.

O prezenţă constantă în nopţile de iarnă este şuieratul copacilor. Aflaţi într-o luptă aprigă cu vântul furios, care ar vrea să-i culce la pământ, copacii scot zgomote ascuţite de parcă ar ţipa de o durere sfâşietoare. Doar cei mai semeţi dintre copaci rezistă, unii dintre ei cedează în faţa urgiei.

De după cerul negru al nopţii de iarnă, nici regina nopţilor, luna, nu pare mai fericită. Mai mică şi mai puţin luminoasă decât în nopţile senine de vară, luna pare că se ascunde după norii grei şi pufoşi. De acolo de sus îşi arată din când în când razele timide, aducând o licărire de viaţă în peisajul adormit şi trist. Dar cu toate acestea nu reuşeşte decât puţin să schimbe aspectul sinistru al unei nopţi de iarnă.

În timpul nopţii nici zăpada nu mai pare atât de frumoasă precum apare ziua. Cu o tentă gri, neaua nu mai are nimic din albeţea şi strălucirea de peste zi. Chiar şi structura sa pufoasă se schimbă, devine aspră, iar atunci când vântul suflă în ea o spulberă în mii de părţi abrazive.

O compunere despre pauza mare

O compunere cu titlul Pauza mare.

Sunetul soneriei se aude prelung în toată şcoala. Vesel ca de obicei, anunţă începutul pauzei mari. Ca la un semn, toate uşile claselor se deschid brusc. Grupuri mari de elevi vioi dau buza pe holuri, îngrămădindu-se spre ieşire. În câteva momente, curtea şcolii adormită prinde viaţă şi devine neîncăpătoare pentru sutele de elevi, care se revarsă din clădirea şcolii. Liniştea curţii este înlocuită cu o zarvă generală.

Bucuroşi de pauza binemeritată, elevii se plimbă de colo-colo dezmorţindu-şi mâinile şi picioarele. Fiecare din copiii din curte încearcă să profite cât mai mult de minutele de relaxare ale pauzei mari. Unii dintre ei desfac pacheţele cu mâncare şi de-a dreptul înfometaţi muşcă cu poftă din sandvişurile rânduite cu grijă de părinţi. Alţii, emoţionaţi de celelalte ore care vor urma, cu caietele şi cărţile în mână, încearcă să rememoreze lecţiile învăţate. Deşi au învăţat acasă, pauza mare este cel mai bun moment pentru o ultimă privire aruncată pe notiţe.

Un grup numeros se îndreaptă spre chioşcul din apropierea şcolii şi se aşează la coadă pentru a cumpăra o prăjitură şi un suc. Buna dispoziţie se citeşte pe chipurile tuturor.

Dintr-un colţ, profesorii de serviciu îi supraveghează cu atenţie pe elevi. Din când în când li se mai adresează elevilor, atrăgându-le atenţia că trebuie să se bucure în linişte de pauza mare. Cu toate acestea elevii îşi continuă nestingheriţi ritualul de recreare din fiecare zi.

Compunere O lume înnebunită de secetă

O compunere despre o lume înnebunită de secetă.

De mai bine de 3 luni nu a mai căzut din cer niciun strop de ploaie. Seceta a pus stăpânire pe întreaga ţară şi nu pare a avea de gând să ne părăsească prea curând. Pământul umed şi plin de verdeaţă este acum sterp, iar iarba este îngălbenită şi uscată. În pământ, au apărut la tot pasul crăpături mari, asemenea unor guri înfometate. Din cauza seceti extreme şi a temperaturilor ridicate, copacii sunt bolnav de uscaţi. Sunt atât de afectaţi de urgia naturii încât nici măcar umbră numai pot face pământului.

Ogoarele suferă şi ele de pe urma lipsei de apă. Plantele s-au uscat în picioare, iar roadele lor stafidite au îmbătrânit urât şi ireversibil. Animalele de toate soiurile se mişcă bezmetice în căutarea hranei. Căldura puternică şi seceta le-au obosit astfel că abia îşi târâie picioarele. Se mişcă asemenea unor bătrâni în baston, singura lor preocupare fiind să prindă un capăt de umbră, pentru a se refugia de razele de soare orbitoare.

Râurile şi păraiele au secat aproape în totalitate. Acolo unde acum ceva vreme erau albii pline ochi cu apă învolburatp, acum susură doar mici izvoare firave. Oamenii obişnuiţi să se scalde în apele binefăcătoare ale râurilor se uită acum buimăciţi fără să înţeleagă unde a dispărut toată această apă.

Peisajul din ţară lăsat în urma secetei arată de parcă ar fi trecut pe aici un război devastator. Fără prea mari speranţe ca în următoarele zile să plouă, lumea pare de-a dreptul înnebunită de secetă. Singura speranţă a oamenilor pare a fi rămas divinitate. Din fiecare casă, ochii înlăcrimaţi ai oamenilor îşi îndreaptă privirea spre cer. Rugăciunile sunt tot ce le-a mai rămas!

Cum aş dori să fie şcoala, profesorii, materiile, evaluarea

O compunere care descrie şcoala în care mi-aş dori să studiez (cum aş vrea să fie profesorii, ce mi-ar plăcea să studiez - discipline/domenii de studiu, cum aş dori sa fie predate lecţiile, cum aş vrea să fii evaluat, care ar trebui sa fie datoriile şcolii etc.)

Şcoala în care mi-ar face plăcere să învăţ ar trebui să fie mare, plină de copii, curată, cu săli de clasă primitoare. Aş mai dori să fie mai multe terenuri de sport, dar şi o sală de sport, astfel încât să putem juca, fotbal, baschet sau hambal, indiferent de anotimp.

Profesorii aş vrea să fie calmi şi răbdători cu elevii. Atunci când nu înţeleg aş vrea să nu se supere şi să mă ajute să-mi clarific nelămuririle. Aş mai dori ca o mare parte din teme să le rezolvăm în clasă, sub supravegherea unui profesor, deoarece părinţii mei sunt foarte ocupaţi cu serviciul, iar de multe ori nu are cine să mă ajute atunci când am nevoie de sprijin.

Materiile pe care aş dori să le studiez mai aprofundat sunt ştiinţele naturii şi limba engleză. Mi-aş dori ca atunci când voi fi mare să ajung medic renumit într-o ţară din Europa.

Materiile pe care le studiem aş vrea să fie predate cât mai aplicat şi fără prea multă teorie. Aş mai vrea ca la materiile care permit o astfel de predare să fie folosit calculatorul, să avem cât mai multe hărţi, planşe, filmuleţe educative astfel încât învăţarea să nu fie plictisitoare.

Legat de evaluarea elevilor aş vrea să avem cât mai multe teste tip grilă, cu mai multe răspunsuri, deoarece în acest fel evaluarea ar fi obiectivă. Aş mai dori ca accentul în şcoală să nu fie pus pe verificare şi evaluare ci pe învăţarea şi aprofundarea materiilor predate.

Cred că datoria şcolii şi a profesorilor este să ne înveţe cât mai temeinic, să ne pregătească pentru viaţă, deoarece eu cred că nu poţi face nimic în viitor fără şcoală.

Texte pentru o carte poştală

Câteva texte care pot fi scrise într-o carte poştală au fost introduse şi la Cum se scrie o carte poştală? Unde se scrie textul sau adresa şi unde se lipeşte timbrul găsiţi acolo, acum vor fi publiacte doar textele care pot fi scrise pe cartea poştală.

Pentru învăţătoare/învăţător, profesoară/profesor


Dragă doamnă/domn profesoară/profesor Ionescu,

Vă transmit salutări şi o rază de soare de pe litoral Mării Negre (Mării Mediterane, Mării Adriatice).
----
Din nisipul fierbinte al plajei din Mamaia (din Sharm el Sheikh, din Nice Franţa, de pe Costa del Sol), vă trimit gânduri de bine.
----
De la înălţimea Munţilor Carpaţi (Alpi, Aspen), Staţiunea (Predeal; Arlberg, Austria; Cortina d’Ampezzo, Italia, Kitzbühel, Austria, Portes du Soleil, Franta) vă trimit câţiva fulgi nea.
----
Din Ţara Cantoanelor şi a şvaiţerului (ţara Turnului Eiffel şi a Arcului de Triumf, Ţara celor 1000 de lacuri) vă urez toate cele bune. La o cât mai grabnică revedere,
----
De pe plaiurile pline de cultură şi tradiţii ale Maramureşului vă urez sănătate şi multă putere de muncă.
----
Cu adâncă recunoştinţă şi multă preţuire vă transmit mii de salutări din oraşul îngerilor, Los Angeles, unde m-am stabilit de curând împreună cu părinţii.
----
Nopţi senine şi zile luminoase vă transmit de aici din preajma piramidelor, Egipt. Vă voi purta veşnică recunoştinţă pentru tot ce m-aţi învăţat şi pentru educaţia primită.

Cu stimă (fostul elev al) elevul dumneavoastră,
Sebastian Marcu

Cu preţuire (fosta elevă a) eleva dumneavoastră,
Maria Popescu


Pentru părinţi sau pentru familie


Dragii mei,
Iubiţii mei părinţi şi fraţi,
Dragii mei părinţi dragi,


Vă anunţ că am ajuns cu bine la Londra (Bucureşti, Cluj-Napoca, Sovata, Eforie Sud, Paris). Primul gând a fost să vă scriu şi să vă spun că mi-e foarte dor de voi.
----
Acum am aterizat pe aeroportul din Berlin (Cairo, New York, Vancouver). Ce păcat că nu sunteţi aici cu mine. Sunt sigur că v-ar fi plăcut foarte mult. Sper că viitoarea excursie să o facem împreună.
----
Aici la mare (la munte, în deltă) vremea este foarte frumoasă, mâncarea foarte foarte bună, iar cazarea mai mult decât bună. Hotelul (cabana, pensiunea) se află într-o zonă cu o panoramă de vis.
----
Vremea este blândă la Mangalia (Sinaia, Arieşeni, Rânca) şi plăcută. Ne simţim foarte bine şi ne bucurăm de tot ce ne oferă această staţiune. Număr cu nerăbdare zilele până când ne vom revedea.
----
Aflaţi despre mine că sunt bine, sănătos şi foarte bucuros de această excursie. Am vizitat o mulţime de atracţii turistice şi am mâncat foarte multe specialităţi locale de mâncare. V-am luat nişte cadouri frumoase. Sper să vă placă!
----
Ce părere aveţi despre hotelul de pe versoul cărţii poştale? Acolo sus, la ultimul etaj suntem cazaţi noi! Este foarte frumos! Am făcut o mulţime de poze să vedeţi şi voi ce frumos este aici.
----
Mi-e foarte dor de voi. Cred că este prima şi ultima dată când merg într-o excursie atât de lungă fără voi. Aştept cu nerabdare să vă revăd.
----
Ia uitaţi unde stă fiul (fiica, sora) vostru (voastră)! În hotelul care apare în poză! De la geamul nostru se vede până departe. E atât de sus încât îţi taie răsuflarea...

Vă îmbrăţişez pe toţi,
Vă iubesc,
Vă sărut cu drag,
Sebastian
Maria

Compunere despre 1 martie, primăvară!

O compunere despre 1 martie, primăvară, mărţişor
Se apropie ziua de 1 Martie, prima zi de primăvară. Este ziua în care dăruim mărţişoare fetelor şi femeilor. Mărţişorul este o podoabă micuţă, care se prinde cu un şirag împletit din două fire: unul alb şi altul roşu. ...citește continuarea compunerii pe Compuneri despre primăvară

Un dialog între mâini şi picioare

O compunere sub forma unui dialog între mâinile şi picioarele unui elev.

Lumina se stinse în camera elevului. Toată camera se cufundă într-un întuneric profund. Copilul adormi şi căzu în visare. La adăpostul întunericului din cameră, singurele care nu dormeau erau mânile şi picioarele elevului. Când şi-au dat seama că băiatul adormi, la fel ca în celelalte nopţi, s-au pus pe discuţii.

- Auziţi voi picioarelor? spuseră mâinile, după care adăugară: aţi adormi şi voi?
- Nu! Cum să adormim?! La cât am alergat astăzi suntem atât de obosite încât nici somn nu mai avem în noi.
- Ehe-he. Şi noi am avut o zi grea, se plânseră mâinile. Am scris astăzi câteva ore încontinuu. Şi am tot scris de am umplut câteva pagini. A fost ziua testelor. Că noi mâinile suntem obosite se explică, dar voi ce aţi făcut de sunteţi atât de obosite? au întrebat mâinile curioase.
- Cum ce am făcut? se mirară picioarele. Am jucat fotbal. De cum a scăpat de teste, copilul a dat fuga în parc şi mai bine de 2 ore ne-a alergat ca pe hoţii de cai. Cred că nu am alergat aşa mult niciodată.
- Ha, ha, ha! izbugniră în râs mâinile. Ca pe hoţii de cai? Cum aşa?
- Da, ne-a fugărit ca pe hoţii de cai, repetară înciudate picioarele. De parcă nu am fi ale lui, completară cu tristeţe picioarele.
- Da, suratele noastre, se grăbiră să răspundă mâinile. Că tare bine ziceţi voi. Nu pare să dorească să ne menajeze.
- Da oare cum am putea să schimbăm această situaţie? întrebară mâinile. Aveţi voi vreo idee?
- Acum că ne întrebaţi parcă am avea o idee ... dar trebuie să ne ajutaţi. Noi picioarele nu prea puteam să punem în practică aşa ceva ...
- Da spuneţi suratelor, ce vă tot căiţi atât! adăugară rapid mâinile.
- Păi e simplu: luăm o foaie de hârtie şi scriem, adică scrieţi voi, tot ce avem pe suflet. Dimineaţă când se va trezi, copilul va citi şi va şti că suntem la capătul puterilor.
- Ptiu da ce deştepte sunteţi voi picioarelor. Ce idee grozavă! Scriem acum?
- Cred că ar fi mai bine să o lăsăm pe mâine, spuseră picioarele după ce căscară, semn că somnul era pe aproape.
- Da şi eu zic că e mai bine să o lăsăm pe mâine. Dar măcar acum avem un plan! confirmară şi picioarele.
- Da avem un plan, bolborosiră şi picioarele, după care căzură într-un somn adânc şi binemeritat.

O compunere despre casa mea (casă)

O scurtă descriere a unei case cu curte, utilă pentru o compunere cu titlul Casa mea. Vezi şi O compunere despre casa mea (apartament)

Casa în care locuiesc eu are o curte mare cu mulţi pomi. Legătura între poartă şi casă este asigurată de o alee pietruită. Vara, în jurul aleii, creşte o iarbă deasă, care se aseamănă cu un covor bine îngrijit. Privită de la depărtare, casa în care locuiesc aduce cu o casă din povești. Personajul care dă viaţă curţii mele de basm este căţelul meu, Grivei. Vesel şi mereu cu chef de joacă, căţeluşul meu drag şi scump mă întâmpină cu o ploaie de lătraturi de fiecare dată când mă întorc de la şcoală.

Trecând prin sufrageria mare, cu pereţi coloraţi, în mijlocul căreia tronează un televizor mare cu ecran plat şi o canapea pufoasă şi comodă, ajungi în camera mea. De cum deschizi uşa, te simţi precum Alice în ţara minunilor. Camera este bine luminată de ferestrele largi și are pereţii vopsiţi în roz. Patul şi biroul au culoarea roşie, iar pe jos este aşternută o mochetă cu model floral. De pe pereţi îmi zâmbesc afişe cu personajele mele preferate din desenele animate: Fetiţele Powerpuff şi fetele din Spioanele.

Dulapul din colţul camerei are culoarea albastră. Dacă deschizi larg uşile, din dulap zâmbesc hăinuţele mele viu colorate, frumos aranjate, unele lângă altele. Dintre toate hainele care sunt în dulap, cel mai mult îmi place o rochiţă roşie, care aşa cum spune mama, mă face să seamăn cu Scufiţa Roşie.

Colegele mele m-au vizitat de multe ori şi au fost plăcut impresionate de casa mea, dar mai ales de camera mea.

O compunere despre casa mea (apartament)

O scurtă descriere a unei apartament, utilă pentru o compunere cu titlul Casa mea. Vezi şi O compunere despre casa mea (casă).

Eu locuiesc într-un bloc cu 10 etaje din cartierul Berceni. În jurul blocului sunt mulţi copaci, la umbra cărora mă joc vara împreună cu prietenii din bloc. În apropierea blocului, la o stradă distanţă există şi un loc de joacă pentru copii unde există leagăne şi tobogane.

Apartamentul în care locuiesc are trei camere. Una este a părinţilor, alta a mea, iar cea de-a treia a surorii mele. Camera mea este cea mai frumoasă. Mi-am personalizat-o în aşa fel încât să mă simt bine în ea. În partea stângă a camerei am un pat foarte moale, cumpărat de la IKEA, iar în partea dreaptă am un birou la care îmi fac lecţiile. Pe birou am aşezat un laptop de la care intru pe internet. Chiar lângă birou am şi o bibliotecă maronie cu mai multe cărţi în ea.

Bucătăria este spaţioasă, în mijloc este amplasată o masă cu patru scaune. Aici luăm masa în familie în fiecare zi şi tot aici fiecare din cei patru membri ai familie povestim ce am făcut peste zi. În bucătărie mai există un frigider mare şi un dulap cu veselă. Dar cel mai interesant lucru din bucătăria este cuşca în care locuieşte papagalul meu, Ciufuleţ. Eu l-am botezat aşa pentru că are un moţ în vârful capului.

Chiar dacă nu este un apartament foarte mare, casa mea este caldă şi primitoare cu toţi cei care îi trec pragul.

Compunere Cel mai bun coleg al meu

O compunere cu titlul Cel mai bun coleg al meu

Pe cel mai bun coleg al meu îl cheamă Sebastian. Suntem colegi încă din clasa I şi tot de atunci stăm împreună în aceeaşi bancă. El este un coleg foarte silitor şi atent la ore. De fiecare dată îşi face temele şi nu vine niciodată la şcoală cu lecţia neînvăţată. Câţiva ani la rând a luat premiul întâi, iar la şedinţele cu părinţii de fiecare dată este dat ca exemplu de elev model.

Sebastian este foarte respectuos cu profesorii. Atunci când îi întâlneşte pe holurile școlii sau în oraș, pe stradă, salută respectuos. În afara şcolii, de asemenea este respectuos. Faţă de femei şi faţă de persoanele în vârstă are un respect deosebit. Atunci când este într-un autobuz aglomerat se ridică în picioare şi oferă locul persoanelor aflate în jurul lui.

Cu mine Sebastian este un adevărat prieten. Atunci când îi cer ajutorul nu se fereşte să mi-l acorde. Uneori la matematică rămân în urmă, iar el nu se supără atunci când îl rog să mă lase să mă uit la el în caiet. Nu de puţine ori m-a ajutat şi la lecţii, mai ales la limba germană, o materia pe care eu nu o prea îndrăgesc, dar la care el este foarte priceput.

Despre relaţia dintre noi doi nu am decât vorbe bune. Nu ne-am certat niciodată în toţi aceşti ani de când suntem colegi şi sper să nu o facem nici de acum înainte. Oricărui elev i-ar face plăcere să aibă un coleg precum Sebastian.

Compunere - Importanţa sportului în viaţa copiilor

Compunere despre importanţa sportului în viaţa copiilor. Compunerea este puţin mai dificilă. Este utilă copiilor de clasele a VII-a, a VIII-a sau poate chiar ceva mai sus ...

O zicere latină de demult spune că "O minte sănătoasă se află într-un corp sănătos". Dacă ar fi să dăm crezare acestor vorbe, am putea spune că toată viaţa noastră stă sub semnul sănătăţii noastre fizice. Una din cele mai bune căi prin care putem să ne asigurăm de sănătatea nostră fizică este practicarea unui sport.

Prin practicarea unui sport încă din copilărie, ne asigurăm de existenţa unei forme fizică, de pe urma căreia avem de câştigat în orice activitate pe care am face-o. Indiferent dacă învăţăm, ne jucăm sau facem diverse treburi casnice, prin forma fizică ne asigurăm o rezistenţă ridicată, adică posibilitatea de a efectua acea activitate pe o perioadă mai lungă de timp.

Împreună cu capacitatea de a rezista cu uşurinţă activităţilor zilnice, practicarea unui sport atrage după sine şi o dezvoltare armonioasă a corpului. Prin practicarea unui sport, organismul este ferit de extreme precum: slăbirea disgraţioasă a trupului sau obezitatea. Odată cu această modelare echilibrată a corpului, ne vom învăţa organismul cu un regim alimentar sănătos. Aceste aspecte au şi o influenţă directă asupra sănătăţii noastre fizice şi ne permit să ne ferim mai uşor de diverse boli.

Doar din perspectivă biologică şi medicală, practicarea unui sport pune sângele în mişcare, care atrage după sine o oxigenare corespunzătoare a creierului, precum şi o energizare suplimentară a întregului organism. Rezultatul direct al energizării corecte a corpului nostru este creşterea tonusului muscular, dar şi creşterea dorinţei de viaţă.

Dar poate cele mai importante aspecte negative combătute prin practicarea unui sport sunt: sedentarismul şi stresul. Cele două aspecte tind să devină o problemă a timpurilor prezente, iar de urmările nefaste ale acestora nu sunt feriţi nici adulţii, dar nici copiii.

Deoarece astăzi, o mare parte din viaţa noastră de copii ne-o petrecem în faţa ecranului unui computer sau în faţa televizorului, practicarea sportul devine un factor de echilibru pentru noi. Totodată sportul este şi un bun motiv de a petrece timp în afara casei, în natură, departe de radiaţiile emise de diversele dispozitive electronice de care suntem încojuraţi în fiecare moment.

Compunere - Despre familia mea

Compunere - Despre familia mea, formată din părinţi şi doi fraţi; descrierea părinţilor, descrierea fraţilor; portret părinţi şi fraţi.

Familia mea este formată din patru membri: mama, tata, sora mea şi eu. Împreună formăm o familie fericită.

Mama mea este profesoară de limba germană la Liceul Mihai Viteazu din Bucureşti. Ei îi place foarte mult să lucreze cu copiii, iar copiii o îndrăgesc pentru că este o profesoară bună şi nu obişnuieşte să dea note mici. Acasă, mama mea se comportă cu mine şi cu sora mea la fel ca cu orice elev de-al ei, când vine vorba de şcoală. Ne verifică lecţiile şi ne pune să învăţăm, deoarece, spune ea, fără şcoală un om nu poate realiza nimic în viaţă. Ca părinte, mama este un om extraordinar de bun, nu mă ceartă, decât atunci când fac vreo năzbâtie ieşită din comun. Mama mea este şi o bună gospodină, mai ales pe parte de dulciuri. Face nişte prăjituri delicioase!

Tatăl meu este inginer la o firmă de construcţii. El munceşte foarte mult, de dimineaţa până seara, motiv pentru care nu ajunge devreme acasă. Cu el îmi petrec timpul mai ales la sfârşitul de săptămână. Atunci mergem împreună la pescuit, pe balta din apropierea oraşului, mergem pe stadion la meciurile de fotbal ale echipei din localitate. Atunci când timpul îi permite facem şi excursii la munte, mai ales iarna, pentru a schia. Tatăl meu este un schior grozav! Mi-a insuflat şi mie dragostea pentru munte şi pasiunea de a schia.

Sora mea este mai mică decât mine şi elevă în clasa a II-a. Mie îmi revine de multe ori sarcina de a o ajuta la lecţii. Nu mă supăr pentru acest lucru şi ori de câte ori îmi cere ajutorul sunt alături de ea şi încerc să o ajut. Uneori mă gândesc ce bine ar fi fost dacă aş fi avut şi eu un frate mai mare care să fie alături de mine tot timpul.

Toţi cei patru membri ai familiei formăm o familie unită şi încercăm să ne bucurăm de timpul petrecut împreună. Mai ales în weekenduri suntem de nedespărţit. În funcţie de sezon, mergem împreună în excursii la munte, la mare sau la ţară la bunici. Am fost chiar şi în străinătate. Cred că cea mai frumoasă excursie cu familia mea a fost în Franţa la Disneyland. A fost o excursie ca-n poveşti pe care eu nu o voi uita niciodată.

Sunt foarte mândru de familia mea şi le doresc tuturor să aibă o astfel de familie.

Dialog între 2 elevi care participă la olimpiada de limba română

Compunere sub forma unui dialog între doi elevi, care participă la olimpiada de limba română.

Ionel şi Vasile sunt doi elevi, care participă la olimpiada de limba română. Ziua în care se desfăşoară faza pe judeţ a sosit. Într-o clasă de la etajul 2, din Şcoala Generală numărul 15, cei doi elevi stau în aceeaşi bancă în aşteptarea subiectelor pentru testarea ce stă să înceapă.

- Salut Ionel, îmi pare bine să te revăd! Mă bucur că suntem amândoi aici, la faza pe judeţ.
- Salut Vasile! Chiar mă întrebam dacă ne vom reîntâlni şi astăzi. Uite că da!
- Ce crezi tu Ionel, vor fi grele subiectele pentru această probă?
- Nu ştiu cât de grele vor fi, dar eu m-am pregătit temeinic. Am repetat de câteva ori toată materia. Sincer, nu cred că mă va lua prin surprindere ceva, adăugă Ionel.
- Te felicit. Eu nu am reuşit să mă pregătesc cât am vrut, spuse Vasile cu tristeţe în glas. Am avut o viroză care m-a reţinut la pat mai mult de o săptămână.
- Îmi pare rău să aud asta, spuse Ionel. Totuşi, eu cred că eşti pregătit. La faza pe municipiu ai luat 10. Mă gândesc că nu ai uitat până astăzi tot ce ai învăţat, adăugă Ionel şi zâmbi, pentru a destinde atmosfera.
- He, he, he! Acelaşi lucru mi l-a spus şi mama azi-dimineaţă! Comentă Vasile şi zâmbi. Nu e vorba că nu aş fi învăţat, dar mi-ar fi plăcut să insist pe anumite subiecte.
- Dar ce ştii despre ceilalţi pariticpanţi? Îi cunoşti?
- Nu-i ştiu. Din vedere o recunosc pe fata din prima bancă. Dar în rest nimic.
- Dacă au ajuns până aici mă gândesc că sunt bine pregătiţi, completă Vasile şi căzu pe gânduri. Ştii, eu mi-aş dori foarte mult să ajung la faza naţională. Am înţeles că se va desfăşura anul acesta la Mamaia. Aşa este?
- La Mamaia? Uau! Superb! Nu ştiam! Eu ştiam doar că va fi pe litoral, afirmă entuziasmat Ionel. Vreau şi eu la naţională atunci! Vasile, eu cred că Mamaia ne aşteaptă! Am o presimţire, adăugă Ionel şi îl încurajă pe Vasile cu o bătaie prietenească pe umăr.
- Ai dreptate Ionel. Merită să am o atitudine pozitivă, ca să pot da ce am mai bun în mine. Mulţumesc de încurajare!

Vasile nici nu termină bine de încheiat fraza, că uşa clasei se deschise larg. Doi profesori, cu un plic în mână intrară în clasă. Erau subiectele. Liniştea cuprinse întreaga clasă.

- Ionel, îţi urez mult succes, şopti Vasile. Şi dacă tot spuneai că Marea Neagră ne aşteaptă, îţi mai urez vânt în pupă. Ne vedem la Mamaia!
- Vânt în pupă şi ţie, vorba marinarilor, Vasile! adăugă celălalt amuzat de expresia lui Ionel. Hai să-i dăm bice amice, eu sunt convins că vom ajunge la naţională.

Compunere - Ţara mea, România, este frumoasă

O compunere despre ţara mea frumoasă - România (geografie, tradiţii, obiceiuri, oameni, locuri)

România este ţara în care m-am născut şi am crescut. Îmi place ţara mea pentru că ea este ţara în care s-au născut şi au crescut părinţii şi bunicii mei. Aici vreau să trăiesc în continuare, chiar dacă uneori îi aud pe părinţii mei vorbind între ei că economic ne-ar fi mai bine în altă ţară. Mie nu mi-ar plăcea să plecăm din România, pentru că aici sunt toţi prietenii mei. Ei vorbesc ca şi mine limba română şi ne înţelegem foarte bine. Dacă aş pleca în altă ţară cred că mi-ar fi greu să mă înţeleg cu ceilalţi copii. Dacă nu aş putea vorbi cu ei nu ştiu nici cum aş putea să mă împrietenesc cu ei.

Dar cel mai mult îmi place România pentru că are veri călduroase în care pot merge la mare. Îmi place foarte mult să înot în Marea Neagră şi să mă joc în nisip. În vara trecută am fost şi cu skijetul, închiriat de tatăl meu. A fost grozav!

După terminarea sejurului pe litoral, am plecat într-o vacanţă în Delta Dunării. Am înţeles că această deltă este unicat în Europa. Aici cresc nenumărate specii de peşti şi păsări, iar vegetaţia este bogată precum într-o junglă. Cred că fiecare român ar trebui să meargă cel puţin o dată să vadă Delta Dunării. Această frumuseţe a României este un motiv real de mândrie pentru locuitorii ţării mele.

Munţii Carpaţi sunt un alt motiv pentru care îmi place România şi pentru care cred că ţara mea este frumoasă. În fiecare vacanţă de iarnă, împreună cu părinţii mei, am fost la schi. Cel mai mult mi-a plăcut în staţiunile Rânca şi Predeal, pentru că există pârtii de schi şi săniuş pentru copii. Pe lângă practicarea sporturilor de iarnă, de fiecare dată am făcut drumeţii şi mi-am dat seama că Munţii Carpaţii sunt nişte munţi foarte frumoşi care merită admiraţi.

România este frumoasă nu doar prin geografia sa. Şi obiceiurile, tradiţiile şi portul popular sunt deosebite. În perioada în care se desfăşoară sărbătorile tradiţionale sunt nelipsit de la evenimentele care se petrec la sat. Bunicii mei locuiesc într-un sat foarte frumos din Munţii Apuseni. Aici tradiţiile şi obiceiurile sunt neschimbat de multe mii de ani. La diferite evenimente, oamenii se îmbracă în frumosul port popular românesc, se întâlnesc cu toţii şi petrec în acelaşi mod în care petreceau şi strămoşii noştri.

Am vizitat şi alte ţări, precum Franţa, Germania, Italia, care mi-au plăcut foarte mult şi pe care le consider foarte frumoase. Cu toate acestea cred că ţara mea, România, este şi va fi pentru totdeauna cea mai frumoasă ţară pentru mine.

Compunere - O aventură în parc

O compunere scrisă de un elev de clasa a III-a pentru situl Compuneri pentru Şcoală  şi modificată de către noi pe ici-colo. Compunerea este potrivită pentru alţi elevi de clasa a II-a sau a III-a.
Dacă doreşti să apară şi compunerea ta aici trimite-ne un e-mail la următoarea adresă: compunerepentruscoala@gmail.com

Tudor şi Andrei sunt prieteni foarte buni. Se cunosc de doi ani şi locuiesc în acelaşi bloc.

După ce au venit de la şcoală, cei doi prieteni merg să se joace în parcul din apropiere, Parcul IOR. Cei doi prieteni au ajuns în parc, la locul de joacă şi au început să se zbenguie. S-au dat în leagăn, în tobogan, s-au jucat v-aţi ascunselea, iar apoi s-au jucat de-a prinselea.

La un moment dat Andrei alerga după Tudor, iar Tudor trebuia să fie cel prins. Atunci s-a întâmplat accidentul urât. Andrei s-a împiedicat şi a căzut pe mâna dreaptă. După durerea pricinuită părea că Andrei avea mâna ruptă. Tudor l-a ajutat pe Andrei să se ridice şi l-a bandajat la mâna pe care îl durea.

Pe Andrei, mâna rănită îl durea foarte tare. După aceea, Tudor a sunat-o pe mama lui Andrei şi i-a povestit ceea ce s-a întâmplat. Mama lui Andrei a venit şi i-a luat din parc. Au mers împreună la camera de gardă a spitalului de copii. Acolo, o doamnă doctor foarte bună l-a consultat pe Andrei şi i-a pus mâna în gips. Noul bandaj arăta bine iar Andrei a spus că aproape nici nu mai simte că mâna sa este ruptă. Când au ajuns acasă, Andrei l-a rugat pe Tudor să îi deseneze pe gipsul alb o maşinuţă. Copii erau bucuroşi că isprava lor nu s-a terminat mai rău de atât. Acum, Andrei abia aşteaptă să se întoarcă la şcoală şi să povesteasca colegilor ce anume i s-a întâmplat.

Compunere Povestea unui copac în anotimpul primăvara

Povestea unui copac - o compunere despre un copac care se bucură de venirea primăverii

Acum sunt un copac fericit! Iarna urâtă şi geroasă a devenit doar o amintire tristă. Zăpada grea ca de plumb, care ameninţa să-mi rupă gingaşele ramuri, s-a topit. Vântul furios s-a îmblânzit şi nu-mi mai apleacă crengile până la pământ. Acum abia dacă mai adie şi asta cu un suflu cald şi îmbietor. Ramurile mele, îngheţate până mai ieri, încep să se dezmorţească. Dacă iarna ar fi durat mai mult acum aş fi doar o poveste tristă ...citește continuarea compunerii pe Compuneri despre primăvară

Compunere despre copaci şi importanţa copacilor

Compunere despre pădure şi copaci, despre importanţa copacilor, de ce nu trebuie distruse pădurile şi de ce trebuie protejaţi copacii.

Considerată aurul verde, pădurea este pentru oameni unul dintre cele mai de preţ lucruri din lume. În fiecare zi, în fiecare moment, arborii din jurul nostru sunt neobosiţi şi fac acelaşi lucru: livrează în mediul înconjurător oxigen. Fără acest gaz, pe care nu-l vedem şi nu-l simţim, viaţa umană şi animală nu ar putea fi posibilă. Clipă de clipă, fiinţele vii respiră oxigenul furnizat de pădurile de pe întinsul planetei, iar dioxidul de carbon expirat de aceleaşi fiinţe este transformat apoi de arborii din păduri în oxigen.

Un rol deosebit de important al copacilor în natură este reglarea temperaturii, precum şi menţinerea unei umidităţi constante în ecosistem. Fără menţinerea acestui echilibru de cătră copaci, pământul ar ajunge încetul cu încetul să se deşertifice, iar într-un final totul în jurul nostru ar arăta precum un imens deşert. Totodată fiind un material organic vegetal, copacii au importanţă în rezistenţa la ploaie a celorlalte plante, în conducerea apei şi a substanţelor nutritive în natură. Din acest motiv, acolo unde există copaci, viaţa abundă. De la cele mai mici plante şi vieţuitoare, până la cele mai mari animale, toate beneficiază de pe urma protecţiei copacilor împotriva soarelui arzător, a vântului, a zăpezii sau a umidităţii excesive. Nu întâmplător cele mai multe plante şi animale cresc şi se dezvoltă în păduri.

Copacii îndeplinesc şi alte roluri care ajută la bunul mers al vieţii. Copacii plantaţi în zonele mai înalte, în special pe dealuri, asigură stabilitatea solului. Fixarea pământului de către copacii este cea mai bună metodă de a lupta împotriva eroziunii solului şi a alunecărilor de pământ. Nu lipsită de importanţă este şi canalizarea apei de ploaie spre adâncuri, mai exact spre scurgerile subterane. Prin toate acestea, copacii distribuie eficient în natură apa rezultată din precipitaţii.

Chiar dacă de multe ori nu realizăm excursiile la munte sunt în parte recreative din cauza copacilor. Fără funcţia estetică a acestora, dar şi aceea de a purifica aerul, o excursie la munte nu ar aduce liniştea şi sănătatea curată pe care o procurăm printr-o excursie la munte.

Iată pe scurt câteva din motivele pentru care pădurea nu trebuie distrusă, ci din contră trebuie protejată. Cele mai eficiente metode pentru protejarea copacilor sunt: un consum echilibrat de produse obţinute din lemnul copacilor, dar şi reciclarea produselor lemnoase sau obţinute din lemn.

Compunere despre mine - autoportret, autodescriere

Compunere despre mine (autoportret, autodescriere, autobiografie) -  subiectul un băiat de 12 ani, cu pasiuni sportive

Numele meu este Vasile Ionescu şi am 12 ani. Sunt elev în clasa a 5-a B, la Şcoala Generală nr 110 din Bucureşti. Mai am o soră, pe care o cheamă Maria şi pe care o iubesc foarte mult.

Îmi place foarte mult la şcoală pentru că învăţ multe lucruri noi, dar şi pentru că mă întâlnesc cu colegii mei, care îmi sunt şi prieteni. Materiile mele preferate sunt matematica, sportul şi limba engleză. Profesorii mei preferaţi sunt: doamna de limba engleză şi profesorul de istorie, pentru că sunt persoane calme, care ne explică cu răbdare ori de câte ori nu înţelegem sau avem nelămuriri. De asemenea doamna dirigintă îmi place foarte mult, pentru că este apropiată de noi, astfel că noi o considerăm pe dânsa ca pe a doua noastră mamă.

Pe lângă materiile la care trebuie să înveţi, îmi place foarte mult şi sportul. Cred că atunci când voi fi mare voi merge la un liceu sportiv, iar apoi la o facultate sportivă. Dintre sporturi cel mai mult îmi place fotbalul. Aproape la fiecare oră de sport noi jucăm forbal, dar şi în unele zile după ce ies de la şcoală. Mi-ar face multă plăcere ca atunci când voi fi mare să ajung un jucător de fotbal celebru, aşa cum sunt fotbaliştii mei preferaţi: Gheorghe Hagi şi Adrian Mutu. Echipele de fotbal pe care le prefer sunt Steaua Bucureşti şi Universitatea Craiova.

În timpul liber îmi place să joc fotbal, aşa cum spuneam, dar mai am şi o serie de alte pasiuni. Printre aceste pasiuni se numără navigarea pe internet şi jocurile online, dar şi chatul pe internet cu colegii de şcoală sau prietenii mei. Atunci când vremea îmi permite, îmi place să fac drumeţii împreună cu părinţii, motiv pentru care părinţii mei mi-ai cumpărat un "mountain bike" cu 18 viteze de care sunt foarte mândru. Primăvara şi vara îmi place foarte mult să merg cu rolele în parc, iar dacă există puţin vânt să înalţ un zmeu.

Compunere despre iarnă, zăpadă

Compunere despre iarnă cu următoarele cuvinte: s-a sunat, i-a spus, s-au bucurat, ne-am jucat, iau parte, sania sa, nea, imaculată

Clinchetul gingaş al clopoţelului a anunţat că s-a sunat. Pentru astăzi orele s-au terminat, iar copiii s-au îndreptat voioşi spre ieşire. Zăpada pufoasă şi albă ca vata de zahăr acoperea întreaga curte a şcolii. Sub paşii micuţi ai copiilor, zăpada din curtea şcolii sfârâia uşor.

Plin de o bucurie uriaşă, am făcut primul bulgăre de zăpadă din acest an. După ce l-am aruncat spre Vasile, i-am spus acestuia că ar fi nemaipomenit dacă am încinge împreună cu ceilalţi o bulgăreală. Dintr-o dată, zăpada imaculată din jurul nostru s-a transformat într-o mulţime de bulgări. Ca la un semn, zeci de bulgări de zăpadă s-au pornit să zboare peste capetele noastre. Unii nimereau ţintele, iar alţii se spărgeau în zeci de bucăţi pe lângă ţintele atent ochite. Bucuria şi vacarmul a umplu toată curtea şcolii. Toţi copiii care au luat parte la bulgăreală s-au bucurat minute în şir de farmecul zăpezii şi de fulgii mari şi albi de zăpadă, care cădeau necontenit.

După ce ne-am jucat în zăpadă, m-am îndreptat împreună cu Vasile spre casă. Pe drum am admirat neaua care se aşeza tăcută peste aleea deja imaculată. Până să ajungem acasă, am stabilit că ne vom întâlnit mai târziu pe dealul din apropiere pentru a ne da cu sania. I-am spus lui Vasile că din nefericire va trebui să ne dăm pe derdeluş cu sania sa, a mea fiind la bunici. Vasile a acceptat pe loc. M-am despărţit de Vasile bucuros că pot să iau parte la săniuş chiar dacă nu am sania mea. Am hotărât ca atunci când părinţii se vor întoarce de la serviciu să-i rog să-mi aducă sania de la bunici, pentru a mă putea bucura şi eu de cel mai frumos anotimp: iarna.

O întâmplare amuzantă la şcoală - Pisica

Compunere despre o întâmplare amuzantă la şcoală: Pisica mea cea nouă

Zilele trecute la şcoală am avut parte de o păţanie, amuzantă spun eu, cu noul telefon pe care mi l-au luat părinţii. Ştiind cât de mult îmi doresc un telefon mobil frumos, părinţii mi-au luat de ziua mea un Iphone 4. Este un telefon foarte, foarte frumos, pe care orice elev şi-l doreşte. Printre multele funcţii deosebite pe care le are, redă foarte bine tonurile de apel. Din dorinţa de a-mi impresiona colegii, cu claritatea sunetelor pe care poate să le redea, am instalat ca ton de apel un miorlăit de pisică. Dar nu orice fel de miorlăit, ci unul incredibil de real. A doua zi la şcoală, le-am arătat colegilor telefonul meu mobil mult dorit. Au fost impresionaţi. L-am rugat pe Andrei să mă sune pentru a auzi tonul de apel. Din telefon s-a auzit: miau, miau, miau. Era atât de credibil încât un coleg care trecea pe lângă noi s-a oprit şi m-a întrebat dacă am adus o pisică la şcoală.

Demonstraţia făcută cu noul meu telefon a fost întreruptă de sunetul clopoţelului. Am intrat în clasă, în grabă, uitând complet de faptul că nu am închis sunetul telefonului. Doamna de matematică a deschis uşa, iar liniştea de rigoare s-a instalat în clasă. După ce catalogul a fost strigat, din spatele clasei, de la cuier, unde erau aşezate hainele noastre, s-a auzit un miorlăit de pisică. Miau, miau, miau se auzea, iar pentru moment s-a aşternut linişte în clasă. Apoi miorlăitul a continuat: miau, miau, miau. Colegii au început să râdă şi se uitau unii la alţii veseli. Doamna de matematică ne-a privit pe un ton serios şi ne-a întrebat ce se întâmplă. Şugubăţ cum este el, Andrei a răspuns în locul tuturor: este pisica lui Sebastian. Şi a continuat: i-au luat părinţii o pisică şi el a venit cu ea la şcoală. Nu a terminat bine de spus aceste cuvinte, că toţi copiii au început să râdă din nou, mai tare decât înainte.

Auzind acestea, doamna de matematică m-a întrebat cum îmi permit să vin cu animale la şcoală şi mai ales la ora dânsei. M-am ridicat în picioare şi năucit de cuvintele lui Andrei am bânguit un răspuns, pe un ton ruşinat: Doamnă, nu este adevărat, nu am pisică şi în plus eu am alergie la pisici! În tot acest timp copiii chicoteau în permanenţă şi vociferau. Din când în când, din spatele clasei, miorlăitul de pisică se făcea auzit printre râsetele copiilor.

Doamna s-a ridicat şi ea în picioare şi s-a îndreptat spre mine ameninţător. Mi s-a adresat pe un ton autoritar: dacă în în următoarea clipă nu scoţi pisica de unde ai pitit-o, mă duc la director. În timp ce eu adăugam: Dar nu este adevărat, eu ... , am aruncat o privire spre Andrei. L-am văzut cu telefonul său în mână. Atunci m-am prins de năzbâtia lui. Poznaşul îmi dădea de zor bip-uri, iar telefonul mea s-a transformat într-o veritabilă pisică. Am început şi eu să râd şi i-am explicat doamnei tărăşenia. M-am îndreptat către haina în care era "pisica mea" şi i-am arătat telefonul doamnei. Când a văzut telefonul, care brusc a început să miorlăie, a început şi ea să râdă. Clasa s-a pus şi ea pe chicotit. Şi am ţinut-o aşa câteva minute bune.

Într-un final doamna ne-a rugat să ne oprim din râs, iar pe mine m-a rugat, zâmbind desigur, să nu mai ţin pisica nemâncată, pentru că s-ar putea să miorlăie toată ziua. Mi-am cerut scuze pentru cele întâmplate şi am promis că nu se va mai întâmpla aşa ceva. Iar mie mi-am promis ca de fiecare dată când voi intra în clasă să verific telefonul şi să-i opresc volumul. Nu de alta, dar poate pe viitor la tonuri îmi voi pune un sunet de câine sau chiar de urs, iar atunci în loc de râs ne vom alege cu o sperietură pe cinste.

Compunere - Ziua mea pe tărâmul Zoomzi

Compunere - Cum mi-am petrecut ziua mea de naştere pe tărâmul Zoomzi

Săptămâna trecută a fost ziua mea. Părinţii m-au pus să aleg între o petrecere la McDonald's şi Zoomzi. Într-un final am ales Zoomzi, pentru că anii trecuţi mi-am sărbătorit ziua la McDonald's. Nu mi-a părut rău de alegerea pe care am făcut-o anul acesta! Colegii şi prietenii mei mi-au spus că a fost cea mai tare petrecere la care au fost vreodată!

Obişnuit cu atmosfera de la McDonald's, când am ajuns la Zoomzi mi s-a părut că intru într-un tărâm de poveste. Încă de la intrare, camerele spaţioase, cu pereţi frumos coloraţi, mă făceau să mă simt ca un prinţ. Şi chiar eram un prinţ, doar era ziua mea, nu? După ce am mâncat (mama spune că mâncarea a fost sănătoasă, spre deosebire de anii trecuţi), să avem putere să ne jucăm, toţi cei 20 şi ceva de colegi şi prieteni ai mei ne-am lăsat cuprinşi de magia Zoomzi.

Dintr-o dată, de nicăieri, au apărut în mijlocul nostru un pirat şi o prinţesă. Erau atât de reali încât ne dădeam coate unul altuia întrebându-ne dacă vedem bine. Costumul prinţesei se potrivea cu ale prietenelor mele. Spre deosebire de fetele care participau la ziua mea, prinţesa Zoomzi dansa foarte frumos şi se mişca atât de lin, de parcă plutea. Piratul care o însoţea avea şi sabie. Şi încă ce sabie! Nu ştiu dacă şi ceilalţi prezenţi au simţit, dar mi s-a părut că mirosea a mare şi aventură. M-am trezit gândindu-mă că şi eu aş vrea să cutreier mările şi salvez prinţesa din mâna unui pirat ca acesta. Şi am avut ocazia!

Am jucat diverse jocuri, în care rolul principal îl aveam eu, eu trebuia să salvez prinţesa. Eu eram cel sărbătorit! Am dansat, am cântat şi ce mi-a plăcut foarte mult e că am făcut karaoke. Nu ştiu dacă piraţii reali cântau şi karaoke, dar mie şi celorlalţi ne-a plăcut foarte mult. Am câştigat proba de dans la care am participat cu toţii, iar la probele de cântat am ieşit pe locul 2. Ne-am împărţit în două tabere, piraţi şi prinţi şi am început să ne întrecem. Concursurile şi probele pe care le-am trecut m-au făcut să mă simt ca un prinţ adevărat.

Fără să ne dăm seama, timpul a trecut. Parcă mult prea repede! După câteva ore de joacă, încă am mai fi avut energie pentru alte ore. Nu am apucat să ne plictisim sau să ne dorim vreo clipă să plecăm acasă. Într-un final momentul acela a venit şi a trebuit să punem punct petrecerii şi să părăsim tărâmul Zoomzi. Ne-a părut rău, dar am promis cu toţii că ne vom reîntâlni, tot la Zoomzi, pentru a-l sărbători pe următorul prieten.

Petrecerea la Zoomzi a fost atât de reuşită încât şi astăzi după o săptămână vorbim despre tărâmul de vis Zoomzi!