O compunere despre pauza mare

O compunere cu titlul Pauza mare.

Sunetul soneriei se aude prelung în toată şcoala. Vesel ca de obicei, anunţă începutul pauzei mari. Ca la un semn, toate uşile claselor se deschid brusc. Grupuri mari de elevi vioi dau buza pe holuri, îngrămădindu-se spre ieşire. În câteva momente, curtea şcolii adormită prinde viaţă şi devine neîncăpătoare pentru sutele de elevi, care se revarsă din clădirea şcolii. Liniştea curţii este înlocuită cu o zarvă generală.

Bucuroşi de pauza binemeritată, elevii se plimbă de colo-colo dezmorţindu-şi mâinile şi picioarele. Fiecare din copiii din curte încearcă să profite cât mai mult de minutele de relaxare ale pauzei mari. Unii dintre ei desfac pacheţele cu mâncare şi de-a dreptul înfometaţi muşcă cu poftă din sandvişurile rânduite cu grijă de părinţi. Alţii, emoţionaţi de celelalte ore care vor urma, cu caietele şi cărţile în mână, încearcă să rememoreze lecţiile învăţate. Deşi au învăţat acasă, pauza mare este cel mai bun moment pentru o ultimă privire aruncată pe notiţe.

Un grup numeros se îndreaptă spre chioşcul din apropierea şcolii şi se aşează la coadă pentru a cumpăra o prăjitură şi un suc. Buna dispoziţie se citeşte pe chipurile tuturor.

Dintr-un colţ, profesorii de serviciu îi supraveghează cu atenţie pe elevi. Din când în când li se mai adresează elevilor, atrăgându-le atenţia că trebuie să se bucure în linişte de pauza mare. Cu toate acestea elevii îşi continuă nestingheriţi ritualul de recreare din fiecare zi.