Compunere - O întâmplare amuzantă la grădina zoologică

În timpul vizitei la Grădina Zoologică, pe care am efectuat-o cu părinţii în acest sfîrşit de săptămână, am fost personajul principal al unei întâmplări care m-a speriat, dar care a avut şi o parte amuzantă.

După ce am vizitat mai multe sectoare în care erau diverse animale, care de care mai frumoase şi înfiorătoare totodată (lei, crocodili, şerpi gigantici), am ajuns la cuşca cu maimuţe. Dacă până la acest sector am respectat întocmai anunţurile scrise cu litere mari, prin care vizitatorii erau anunţaţi să nu se apropie de cuştile cu animale, aici am ignorat acel anunţ. Furat de frumuseţea maimuţelor şi luând exemplu de la ceilalţi oameni prezenţi la zoo, m-am apropiat de cuşcă pentru a face o poză unei maimuţe mici, care se dădea într-un leagăn improvizat. Privind prin obiectiv, pentru a prinde cât mai bine maimuţa în cadru, nu am băgat de seamă că dintr-o parte a cuştii o maimuţă se apropia pe furiş de mine. Într-o fracţiune de secundă, până se reuşesc să apăs pe buton pentru a face poza, maimuţa, care deja era lângă mine, a pus mâna pe aparatul foto şi mi l-a smuls din mână. După un moment de încremenire, din cauza surprizei, am început să urlu ca din gură de şarpe: "Maimuţa, maimuţa ... mi-a furat aparatul foto! Prindeţi-o!".

În tot acest timp, maimuţa s-a îndepărtat de marginea cuştii şi s-a refugiat undeva deasupra, pe o cracă legată de acoperişul cuştii. În jurul nostru s-a adunat mai multă lume, copii şi părinţi, care au început să râdă de păţania mea. Mie nu-mi ardea de râs, eram foarte supărat pe maimuţa hoaţă. Împreună cu părinţii mei am început să strigăm la maimuţă, cu gândul că, poate speriată de ţipetele noatre, ne va returna obiectul însuşit pe nedrept. Maimuţa nu dădea nici un semn că i-ar fi păsat de toată agitaţia noastră. Animalul studia cu mare interes camera foto şi o rotea de pe o parte pe altă, parcă încercând să-şi dea seama cum se foloseşte.

La un moment dat, de nicăieri, apăru un îngrijitor alertat de strigătele noastre. După cearta de rigoare pe care am primit-o eu, dar şi părinţii mei, pentru că mi-au permis să mă apropiu de cuşcă, îngrijitorul dispăru. După câteva minute era în curtea maimuţei înarmat cu mai multe banane şi portocale. După alte câteva minute de negocieri cu maimuţa şi după ce a încercat să o momească cu fructele cu care era înarmat, îngrijitorul reuşi să convingă maimuţa să se apropie de el. Întocmai ca un om, maimuţa întinse mâna stângă către îngrijitor pentru a primi fructele, în timp ce mâna în care era camera o ţinea la spate. Când a atins fructele a întins şi ea aparatul foto. În momentul următorul schimbul era efectuat, maimuţa cedând aparatul în favoarea fructelor. Imediat un ropot de aplauze şi ţipete de bucurie umplură împrejurul cuştii. Oamenii care au asistat la întrega scenă îşi exprimau uimirea şi bucuria de finalul fericit al întregii scene la care au fost martori.

După alte câteva minute îngrijitorul se întoarse cu apartul şi mi-l înmână, dar nu înainte de încă o tură de morală pe marginea respectării anunţurilor dintr-o grădină zoologică. După ce mi-am însuşit spusele salvatorului aparatului foto, am promis că nu se va mai întâmpla şi ne-am despărţit de el. Abia acum mi-am permis să cercetez în amănunt camera. Părea în regulă, la exterior nu suferise nicio stricăciune. Curios dacă reuşisem să imortalizez maimuţica pentru care mă apropiasem de gard, am deschis aparatul foto şi am început să studiez imaginile din aparat. Ajuns la ultimele fotografii am rămas mut de uimire şi am început să râd sănător. Din aparatul foto îmi rânjea maimuţa hoaţă! Le-am arătat şi părinţilor şi le-am explicat că probabil maimuţa reuşise din întâmplare să deschidă aparatul, iar în timp ce învârtea camera, apăsase pe declanşator. Cert era că aveam imagini cu maimuţa buclucaşă! Am început să râdem toţi trei şi ne-am îndreptat spre ieşire, anuzaţi şi bucuroşi că totul este bine când se termină cu bine.

Nivelul compunerii: clasa a VII-a, clasa a VIII-a.