Caută o compunere în lista de compuneri.
Loading

Compunere despre o întâmplare în trafic

O compunere scurtă despre o întâmplare în trafic. Textul este pentru clasa a III-a și are 10-15 rânduri, aproximativ o jumătate de pagină de caiet. 


Ric și Tic se întorc de la librărie. Ric a vrut să traverseze strada printr-un loc nepermis, dar exact atunci a apărut o mașină. Tic încearcă să îl oprească, chemându-l înapoi. După un claxonat insistent și un scârțâit prelung, mașina se oprește, iar șoferul coboară supărat. Acesta se apropie de copii și începe să îi certe. Apoi le arată copiilor pe unde trebuie să traverseze regulamentar. Ric îi promite că va fi mai atent și că va traversa doar prin locuri permise.

Autor: Motanul

La bibliotecă - Un dialog între un elev și bibliotecară

Un dialog scurt între un elev și o bibliotecară, cerințele compunerii sună cam așa: imaginează-ți că mergi la biblioteca școlii, pentru a împrumuta o carte; scrie un dialog între tine și bibliotecară.


— Bună ziua, doamna bibliotecară!
— Bună ziua. Cu ce te pot ajuta?
— Vreau să împrumut o carte. Mă interesează să știu dacă o mai aveți.
— Cred că știu ce dorești. Să fie "Pinocchio"?
— Da, doamna bibliotecară! "Pinocchio" de Carlo Collodi. De unde știți?
— Ha, ha, ha! Ți-am citit gândurile. Glumesc, evident! Tocmi ce am dat alte trei cărți Pinocchio la colegii tăi.
— Și mai aveți doamnă și pentru mine? Vă rog spuneți că da!
— Da, fix una mai am! Spune-mi cum te numești și în ce clasă ești și între timp eu ți-o aduc.
— Mulțumesc mult! Numele meu este Alexandru...

Compunere narativă - o întâmplare din vacanța de vară

O compunere despre o întâmplare din vacanța de vară, petrecută undeva la țară, în sânul naturii. Compunerea este scrisă în așa fel încât să-i servească unei fete, dar poate fi adaptată și unui băiat mai sentimental, care iubește natura.


În vacanța de vară am fost plecată la bunicii mei, la casa de la munte. Cei mai buni și blânzi bunici din lume sunt ai mei. Iar casa aceea, mirosind a pâine proaspătă scoasă din cuptor, e cea mai primitoare din câte există pe Pământ. Nu cred ca am stat foarte mult. Două săptămâni nu este niciodată mult, mai ales atunci când îți petreci timpul cu oamenii care te-au crescut, bunicii. În plus, pe ulița din sat sunt și o mulțime de copii de-o vârstă cu a mea.

Într-una din zilele liniștite de august, soarele auriu de vară se scaldă în grădina casei noastre. Împreună cu prietena mea, Gabriela, admiram rodul zemos al merilor, iar nările ne erau îmbătate de mireasma ierbii proaspăt cosite. Mereu dornică de lucruri noi, fata cu păr castaniu, lung și buclat, cu ochii mari și albaștri, precum culoarea zorelelor, mi-a împărtășit că tocmai ce inventase un joc.
Cine adună cele mai multe flori galbene va câștiga drept premiu o coroniță, pe care o vom face din florile găsite. Vom împleti amândouă o coroniță, ca de prințesă, pe care o va purta câștigătoarea. Vom pune apoi o fotografie pe facebook, pentru a adjudeca rolul de prințesă și pentru a fi admirată.

Și uite așa, am pornit să culegem flori, uitându-ne când în stânga, când în dreapta, gândindu-ne fiecare din noi doar la frumoasa coroniță pe care o vom purta.
La un moment dat, o umbră mi-a trecut prin fața ochilor. Am urmărit-o cu privirea, până ce a început să prindă culoare. Era un fluture gingaș, cu aripi mari, aproape transparente, de un roșu aprins cu pete galbene. În lumina soarelui, aripile lui strălucitoare împrăștiau săgeți și-l făceau să semene cu un giuvaer. S-a așezat pe o floare violet, moment în care am observat cât de firave îi erau antenuțele de pe cap: niște biete firișoare, ca de pânză de păianjen. Frumusețea lui deosebită m-a făcut să-mi imaginez ce frumos ar sta așezat pe coronița de flori, ca un diamant regal. Mai mult, s-ar și asorta cu florile!

Dacă aș arunca eșarfa cu care aveam prins părul, aș putea să îl acopăr? Oare l-aș prinde? Am întins mâna după eșarfă, dar nu am putut să continui. O emoție din interior m-a copleșit. M-am întrebat dacă nu are și el o mamă, un frate. De ce nu, bunici, blânzi ca ai mei! Sigur ar plânge dacă nu s-ar mai întoarce acasă. Și prietenii lui, care zburdă prin prejurul nostru ar suferi. Natura ar fi mai puțin încântătoare, iar prin gestul meu aș disprețui-o și aș las-o fără această nestemată vie!

Fără să realizez, lacrimi mici mi-au mijit în colțul ochilor. Gabriela mi-a zărit schimbarea bruscă de dispoziție precum și lacrimile ce se pregăteau să țâșnească. S-a apropiat de mine și ca o soră mai mare m-a îmbrățișat. I-am comunicat și ei gândurile mele, precum și îngrijorarea că am putea știrbi frumusețea naturii prin gesturile noastre egoiste.

Fără să stea pe gânduri, prietena mea, mi-a împărtășit trăirile și sentimentele. Am convenit amândouă că frumusețea naturii ar trebui să rămână la locul ei, acolo unde poate fi vie și fermecătoare. Florile plăpânde ar trebui să rămână proaspete în marea verde a firicelelor subțiri de iarbă. Și tot așa cum copacii umbresc pământul cu ramurile lor dese și frunzișul bogat, tot așa și fluturii trebuie să umbrească pământul în fracțiunile de secundă în care se interpun razelor de soare. Iar dacă pasările încântă urechile celor care le ascultă dulcile triluri și fluturii ar trebui să aibă șansa să desfete privirile cu mirajul multicolor al aripilor.

Am renunțat și la planul trist de a culege flori, plan care ni se păruse înainte foarte amuzant și incitant. Convinse că am făcut mai mult decât o faptă bună, am început să ne gândim că așa s-ar fi comportat și o Zână Bună, ocrotind natura. Cu alte cuvinte, poți fi oricând o prințesă, iar pe cap să porți o cunună împletită din fapte bune și frumoase!

Un dialog amuzant - O invitație la film

O compunere sub forma unui dialog între doi prieteni, care se întâlnesc întâmplător, iar unul dintre ei îi prezintă celuilalt un coleg. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare.


Ziua mult aşteptată e aici! În sfârşit "Minionii" rulează la cinematograf. Împreună cu prietenul meu, Bogdan, ne-am aşezat la rând să cumpărăm popcorn, când deodată am zărit o față cunoscută.

— Uite-o pe Mirela! O cunoști?
— Nu, dar am s-o cunosc dacă mi-o vei prezenta. Cheam-o aici, mai avem o invitație gratuită la film.
— Mirela, vino! Avem un bilet și pentru tine...
— Buna, Darius! Și voi la "Minionii"?
— Da, de când aștept acest moment. Am văzut trailerul, cred că va fi filmul meu preferat ...
— Darius, nu mi-o prezinți și mie pe prietena ta, șopti Bogdan, întrerupându-mi șirul cuvintelor.
— Ba, daa, am răspuns eu puțin fâstâcit de impolitețea mea. Ea este Mirela! cea mai bună colegă din câte au existat și vor exista vreodată, adaug eu repede, încercând să dreg busuiocul.
— Eu sunt Bogdan și am auzit foarte multe lucruri despre tine! spuse Bogdan, cu mâna întinsă, pregătit pentru o strângere de mână prietenească.
— Bună, Bogdan! Și eu am auzit una alta despre tine, adaugă Mirela și apucă mâna întinsă. Strânse cu putere, afișă un zâmbet și întrebă: și cam ce ai auzit despre mine?
— Că ai cea mai puternică strângere de mână din clasa lui Darius, zise zâmbind Bogdan! Privindu-mă, continuă: Dar ție ce ți-a povestit prietenul nostru comun?
— Eu am auzit că tu, atunci când oferi bilete gratuite la film, faci cinste și cu popcorn! răspunse Mirela, puțin țâfnoasă.
Văzând turnura pe care a luat-o discuția, i-am luat pe amândoi pe după umeri și am adăugat împăciuitor:
— Mirela, am uitat să-ți spun ceva important despre Bogdan: nu doar că face cinste cu popcorn, dar îi face o deosebită plăcere să dea tot el și sucul. Privindu-l pe Bogdan, cu un soi de mustrare, am adăugat: mai ales fetelor cu strângere puternică de mână!
Înțelegând gafa pe pe care a făcut-o, Bogdan adaugă zâmbind, uitându-se complice în ochii Mirelei:
— Darius, ești sigur că tu ești prietenul meu?
Ne-am privit unii pe ceilalți pentru o fracțiune de secundă și am început să râdem. Încă zâmbind, Mirela adăugă:
— Băieți, ne așteaptă "Minionii"! Haideți, să intrăm la film!

Dialog între prieteni

O scurtă compunere, (de doar 5 rânduri/replici) sub forma unui dialog, în care eu îi prezint unui prieten o colegă. Cerința sună cam așa: Ai ieșit cu prietenul tău, Bogdan, la un film. Te întâlnești cu Mirela, colega ta. Scrie dialogul dintre Mirela, în care i-l prezinți acesteia pe Bogdan. 

- Bogdan, ea este Mirela, colega mea de bancă și totodată prietena mea. Ți-am vorbit de mai multe ori despre ea.
- Îmi pare bine să te cunosc, Mirela. Darius mi-a vorbit de foarte multe ori despre tine.
- Și mie îmi pare bine, Bogdan. Darius mi-a spus că tu ești cel mai bun prieten al lui.
- Adevărat?! Și eu cred că suntem cei mai buni prieteni. Iar cum prietenul prietenului meu este și prietenul meu, rezultă că tu ești prietena mea!
- Bine spui, Darius. E bine să ai câți mai mulți prieteni


PS: Compunerea este pentru clasa a II-a sau a III-a. Va urma alt dialog, puțin mai dezvoltat, pentru clase mai mari.